Pe urmă, Dumnezeu a luat
făină albă și, cu apă
din cea mai limpede năstrapă,
va fi făcut niște aluat;
l-a frământat, apoi, cu-o mână
de zahăr pudră dintr-un chiub,
și, dându-i forma unui cub,
l-a subțiat o vreme, până,
ajuns o foaie de clătită,
l-a decupat în pătrățele,
păstrând doar una dintre ele
prin care munca, răsplătită
i-a fost, când, răsucind-o galeș,
o zi întreagă, fără trevă,
s-a pomenit c-un fel de Evă,
din cocă fragedă, ce cale - și
tăia trufaș în spațiul prud
și falș al omului pervers,
desfoliindu-se, în mers,
de feuilletage, până la nud.